« despre portocaliu si despre
portocale » O portocala cârmuia lumea intreaga. Fu o chestie neasteptata, aceasta abdicare temporara a Providentei Ceresti, încredintând toate celea unei simple portocale. Portocala, aflata într-o livada de portocali din Florida, accepta smerita onoarea. Celelalte portocale, pasarile si oamenii de pe tractoare au plâns de bucurie; motoarele tractoarelor torceau imnuri de glorie. Pilotii avioanelor se învârteau în cercuri deasupra livezii si le spuneau pasagerilor, « Dedesubtul nostru se afla livada unde creste, pe o simpla ramura, portocala care cârmuieste lumea intreaga. » Iar pasagerii taceau cuprinsi de evlavie. Guvernatorul Floridei declara fiecare zi sarbatoare. În dupa amiezile de vara, Dalai Lama venea in livada, si statea cu portocala de vorba despre viata. Când veni vremea ca portocala sa fie culeasa, nici unul dintre zilieri nu vru sa o faca : cu totii intrara in greva. Seful lor plânse. Celelalte portocale jurara ca se vor acri. Dar portocala care cârmuia lumea întreaga spuse, « Nu, prieteni ; e vremea. » În cele din urma, fu adus un om din Chicago, cu inima la fel de batuta de vânturi si de rece ca lacul Michigan iarna. El îsi puse jos valiza, urca pe o scara si culese portocala. Pasarile încetasera sa cânte iar norii plecasera care încotro. Portocala îi multumi omului din Chicago. Se spune ca atunci când portocala trecu prin sistemul national de prelucrare si distributie, anumite utilaje se transformara în aur, soferii de camioane avura viziuni sfinte iar batrânii directori ai magazinelor satesti îsi sunara fiicele înstrainate si lesbiene de pe Wall Street si totul fu iertat. Am cumparat portocala care a cârmuit lumea intreaga, pe 39 de centi, din magazinul Safeway, acum trei zile si, pentru 3 zile, ea statu în cosul meu de fructe si fu învatatorul meu. Astazi mi-a spus, « E vremea, » si l-am mâncat. Acum suntem din nou incredintati noua însine. by Benjamin Rosenbaum, translated by Bogdan Stefan |